Catusa mainii stangi s-a slabit considerabil
Dar urma existentei ei e doar o rana pe suflet,
Pe care cu toata forta inimaginabila
Incerc sa o smulg,sa o arunc,
Sa explodeze si sa se imprastie
In tot oceanul de vise.
Dar linia subtire a bronzului
Continua sa imi arate ca a fost acolo.
Mi-am facut sufletul pachet
L-am infasurat cu catusele dragostei
Si l-am trimis pe mare, navigand.
Ultimul cuvant l-a soptit delirand...
"O sa fie bine mai tarziu,ai sa vezi"
Nestiind ca fara el, nu va mai exista
Un ...mai tarziu...
Inima se zbate incercand sa nu se scufunde
In acidul lipsei tale ce topeste tot
Si ruinele a ceea ce ai fost
Se darama incetul cu incetul..
Pana nu or sa mai existe.
sâmbătă, 26 februarie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu