Octombrie pagan..

lui Andrei Goreci
Cum timpul s-a scurs si nu-si opreste drumul,
Singuratatea mi se pare cea mai frumoasa durere,
Si pierderea ta...care candva ma afecta
S-a diminuat acum, traiesti in imaginatia mea.
Lipsita de viata pasesc cu pasi funebrii
Prin umbrele parcului pagan.
E plin de amintiri, iar forta ma prabuseste
Pe covorul de frunze, in timp ce sangele toamnei
Se scurge...
Cred ca intr-un sfarsit animalic...am inteles.
Rugul tau si dragostea mea vor arde impreuna,
Fum se va ridica incet, si va zbura in luna.
Amintirea-ti inca vie, licare in gand.
Spre infinit ma indrept , si ma agat de ea.
Ca o pelicula veche mi se deruleaza
Frumosul nostru timp, august fantomatic..
Cuvintele ma rapun, si ma trezesc in alta lume,
Anul intarziere si dragostea-mi supun..
Unui octombrie pagan...