Umbre

Umbre prind viata
Si-n mintea mea danseaza
Se pierd in cantec si viseaza
Totu-i un haos divin

Chiar si rabdarea-mi dispare
Cat te mai pot astepta?
Doar o papusa c-o vioara
Imi scartaie fin linistea

Nu plang,inca ma pot abtine
Speranta nu moare
Se deschide usa si tresar
Era doar vantul amagitor

Nicicand nu parea asa aproape
Iti simt mangaierea
Si buzele-ti asupra-mi
Esti o himera sau un porumbel?

Incercari de dragoste

Lipsita de inspiratia sufletului
Ma razem de un scaun parasit 
Divin petalele se scurg in palma 
Si ratacesc in al noptii infinit

Nu indraznii sa intrebi ce s-a intamplat
Atunci demult cand viata a incetat
O iubirea de copii a inceput
Si-a curs ca lacrima pe obraz

Culoare vie se prelinge
Si fericita incep sa plutesc
Viata in alb negru dispare
Facand loc iubirii de culoare

Verde pal ce ma orbeste
Rosu ce se indragosteste
Toate vin in dragoste
Incercand s-o nasca

Departe

Dimineti insorite de zambete
Nopti adormite de lacrimi
Nu au vreo legatura in afara
Dar au in sufletul meu

Privesc cum dispare 
Orice urma de intoarcere
Inaintez in intuneric vrajita
De amintiri mistuitoare

Curg zile una dupa alta
Fara sa intoarca capul
Si vazandu-ma sa stie
Ca doresc sa se intoarca

Numai are un rost acum
Sa stig,sa plang,sa sper,
Ceata groase te-a acoperit 
Departe de ochii mei visatori

Nopti de vise

A cazut noaptea pe ploape grele
Luna in fereastra imi vorbeste
Sa zbor spre ea nu indrasnesc
Plalesc in lumina-i orbitoare

Ganduri vechi se deruleaza-n minte
Si inca cred ca-ti amintesti
O amintire iti trezeste luna 
In noaptea plansetelor dulci

Nu incerc sa ma apropi
Teama ca o sa fugi iar
Se cuibareste in suflet
Si odata cu mine plange

Infatisari desarte,umbre 
Ceata,noaptea stapaneste luna
Si sufletul meu tipa incercand
Sa scape din lanturile iubirii.

Iubirea astrelor

Povestea de dragoste 
Intre o printesa si un astru
S-a transformat in lumina, 
Lumina dulce a noptii.

Luna tanguia sa ajunga la Soare
Si astfel crezand ca va fi cu el
Plangea si ruga cu neincetare
Pentru a atinge un porumbel

Fiecare noapte trecea in ani
Venind ziua urmatoare
Cand ea avea sa admire
Printul Albastrului Infinit

Dorind cu atata ardoare
S-a transformat in astru sfant
Ce nu a avea sa apara ziua
Ci doar noapte-n asfintit

Nu s-au intalnit in veci 
Nu si-au vorbit nu s-au atins
Dar s-au iubit atat de mult
Ca stele cad cu lacrimile lor 

Apus

pantecele lumii se deschid
si se amesteca la mal
cutia de rezonanta a rasului fragil
amplifica un potop de insecte

ochii mei organizeaza lumea
si numai zaresc nimic
doar cuie ruginite ce fixeaza peisajul
si aripi cresc dinauntrul lui

cerul clipeste in caderea noptii
incercand sa-ntoarca spatele verii
vantul danseaza cu silueta orizontului
stropi de ploaie stau ascunsi

pret de o secunda sub fustele vantului
ziua se opreste cu limpezimea noptii
orizontul a incetat sa mai fuga
reflexe traverseaza copacii cu lumina