pantecele lumii se deschid
si se amesteca la mal
cutia de rezonanta a rasului fragil
amplifica un potop de insecte
ochii mei organizeaza lumea
si numai zaresc nimic
doar cuie ruginite ce fixeaza peisajul
si aripi cresc dinauntrul lui
cerul clipeste in caderea noptii
incercand sa-ntoarca spatele verii
vantul danseaza cu silueta orizontului
stropi de ploaie stau ascunsi
pret de o secunda sub fustele vantului
ziua se opreste cu limpezimea noptii
orizontul a incetat sa mai fuga
reflexe traverseaza copacii cu lumina
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu