Petale colorate coboara incet
Acoperindu-mi ochii
Treptat,treptat
Neguri se ridica si dispar
Unde esti tu?
Dispari din viata mea
Te indepartezi intr-o lumina orbitoare
Ce te cuprinde si te fura.
Mai esti ca altadat?
Ingeri fara aripi
Coboara in sufletul meu
Si sterge negura cu lumina pura.
Ploua...ploua cu lacrimile mele
Clopote bat si tresar speriata
Cosmarul cu ingeri pare inca real.
Incerc sa ma ridic dar ceva ma tine lipita de pat.
Ma trage inapoi in vis.
Parfum de flori ma imbata si m-adorm.
In vis esti tu,Ingerul fara aripi
Astepti,te-apropi si ma imbratisezi.
Te simt,te am,te vreau!
Petalele zboara si ne inconjoara
Invelindu-ne intr-un val de parfum si fericire!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Foarte profund si delicat exprimi acel zbucium sufletesc pe care-l traim toti la un moment dat.Dragostea ne face poeti, demiurgi si fiinte cugetatoere. Frumoasa poezie, superba!
RăspundețiȘtergereFelicitari,suflet nobil si pur.